Volumul meu de poezii

1 "Doar noi..."


E-o lume in care
Traim doar noi doi
Ne nastem din zare,
Ne stingem in ploi.

Avem parc-o mama,
O bolta albastra
Suntem de o seama
Si marea-i a noasra.

Asa suntem noi
Nascuti dintr-o floare
Cand suntem doar doi
nici moartea n-apare...



2 "Bunicul e plecat..."


Cand zorile se-ncarca
Cu stele de argint
Imi vad bunicul parca
In ceruri sus zambind...

Cand a plecat din asta
Lume ce-i mult prea rea
Ne-a scris pe fruntea-i vasta
Ca-i bine;si zambea...

In gand ii port surasul
Ce-n urma l-a lasat
Si nu l-a luat cu dansul
Bunicul ce-a plecat...


3"Mica albinita"


Printre firele de iarba
Sovaieste-ncet ceva
E o albinita oarba
Care-abia mai bazaia.

Ea cu roua diminetii
Isi desteapta ochisorii
E o trista zi a vietii...
Iar nu poate vedea zorii.

Apoi mica albinita
Se tranteste lin pe spate
Ea zareste o luminita
Si incepe a se zbate...

Pentr-o clipa a vazut:
Raiul dulce ce-o inconjoara
De uimire a cazut
Si ferice sta sa moara.

Si-si da duhul albinita
Dar avea o implinire...
Ca vazuse luminita
Inainte de pieire.


4"Nero"


Mereu am vrut sa stiu
de ce-l chema asa
caci era foarte bland
catelul cafeniu.

Era atat de bland,
si tare dragastos;
cand ii dadeam un os
parca-l vedeam razand.

In ochii limpezi, clari
salasluia iubirea
si cred c-avea menirea
sa aline temeri mari.

Era catelul meu
ce doispe ani avea.
El pe toti ne iubea
cu-o dragoste de zeu.

Dar cand un alt catel
in curte-a fost adus,
simtindu-se in plus
gandi sa plece el...

Si n-am putut sa-i zic
ca nu este in plus
degeaba el s-a dus
eu il prefer de mic.

Unde o fi acum
batranul Nero care
cu dragostea lui mare
voios latra spre drum...