joi, 27 noiembrie 2008

Parintii tarii mele:traditia,cultura si limba...




"Esenta" tarii mele:traditia,cultura si limba...


Istoria ne informeaza despre modul de formare a poporului roman cum ca s-a produs in urma romanizarii dacilor si prin influentele popoarelor migratoare cu precadere slavi.Poporul roman are la baza un substrat dacic peste care s-a "cladit" un strat romanic iar la "suprafata" prezinta un adstrat migrator.Ani in sir turcii sau tatarii sau alte popoare au in cercat sa ocupe pamantul acesta al stramosilor nostri,al nostru si al urmasilor nostri.Dar conducatori destoinici precum Mircea,Stefan,Mihai etc au aparat cu pretul vietii lor ceea ce numim astazi Romania.Ei au murit in lupta,pentru noi si pentru ce le apartinea...In timp ne-am format o cultura remarcabila reprezentata de Eminescu,Brancusi,Blaga,Caragiale si multi,multi altii;ne-am insusit o limba a noastra si numai a noastra si am incercat sa salvam traditia si sa o daruim mai departe exact asa cum si noi am primit-o la randul nostru.
Cultura noartra e unica,e valoroasa,e doar a noastra...cine mai are in afara de noi un "Eminescu" atat de enigamtic si atat de sensibil?cine detine vreun sculptor la lel de destoinic precum Brancusi?au oare francezii sau englezii sau italienii o singura coloana a infinitului?nu au,insa noi o avem...o avem si trebuie sa o aiba si ei...urmasii mei,ai tai,...ai nostri.
"Limba noastra-i o comoara"...da este o comoara fiindca greu o pot deslusi si pronunta strainii..ea este intr-o continua dezvoltare.Cu toate ca ne mandrim ca suntem romani limba romana ne poate pune foarte usor in impas.Gramatica acestui izvor nesecat de intelesuri este de asemeni foarte complexa chiar si pentru noi ce ne credem niste"vrednici"romani.
Traditia,cultura si limba sunt acele"elemente" ce ne tin in viata,ce ne mentin vii si care ne sugereaza sa privim in urma cu respect si stima iar inainte cu curaj si demnitate.

joi, 6 noiembrie 2008

Volumul meu de poezii


1 "Doar noi..."


E-o lume in care
Traim doar noi doi
Ne nastem din zare,
Ne stingem in ploi.

Avem parc-o mama,
O bolta albastra
Suntem de o seama
Si marea-i a noasra.

Asa suntem noi
Nascuti dintr-o floare
Cand suntem doar doi
nici moartea n-apare...



2 "Bunicul e plecat..."


Cand zorile se-ncarca
Cu stele de argint
Imi vad bunicul parca
In ceruri sus zambind...

Cand a plecat din asta
Lume ce-i mult prea rea
Ne-a scris pe fruntea-i vasta
Ca-i bine;si zambea...

In gand ii port surasul
Ce-n urma l-a lasat
Si nu l-a luat cu dansul
Bunicul ce-a plecat...


3"Mica albinita"


Printre firele de iarba
Sovaieste-ncet ceva
E o albinita oarba
Care-abia mai bazaia.

Ea cu roua diminetii
Isi desteapta ochisorii
E o trista zi a vietii...
Iar nu poate vedea zorii.

Apoi mica albinita
Se tranteste lin pe spate
Ea zareste o luminita
Si incepe a se zbate...

Pentr-o clipa a vazut:
Raiul dulce ce-o inconjoara
De uimire a cazut
Si ferice sta sa moara.

Si-si da duhul albinita
Dar avea o implinire...
Ca vazuse luminita
Inainte de pieire.


4"Nero"


Mereu am vrut sa stiu
de ce-l chema asa
caci era foarte bland
catelul cafeniu.

Era atat de bland,
si tare dragastos;
cand ii dadeam un os
parca-l vedeam razand.

In ochii limpezi, clari
salasluia iubirea
si cred c-avea menirea
sa aline temeri mari.

Era catelul meu
ce doispe ani avea.
El pe toti ne iubea
cu-o dragoste de zeu.

Dar cand un alt catel
in curte-a fost adus,
simtindu-se in plus
gandi sa plece el...

Si n-am putut sa-i zic
ca nu este in plus
degeaba el s-a dus
eu il prefer de mic.

Unde o fi acum
batranul Nero care
cu dragostea lui mare
voios latra spre drum...